Dacă m-ai fi întrebat într-o seară liniștită, la o cafea, aș fi răspuns dintr-o suflare că depinde ce înțelegi prin multitasking. Pentru unii, e vorba să sari între mesaje, hărți, un browser cu o duzină de taburi și un editor foto, fără ca nimic să ofteze și să reîncarce.
Pentru alții, multitaskingul înseamnă un birou mobil pe ecranul telefonului, cu două aplicații deschise una lângă alta, un clip care rulează mic într-un colț și un PDF care se lasă adnotat în timp ce mailul pâlpâie cuminte în fundal.
Telefoanele din 2025 seamănă tot mai mult cu niște laptopuri bine ascunse în buzunar, iar diferența, ciudat sau nu, se simte mai ales în modul în care software‑ul își ține firele, nu doar în caii putere ai procesorului.
Întrebarea merită un răspuns onest, nu una dintre acele liste seci de specificații. Așa că te invit să ne plimbăm prin două lumi care rezolvă aceeași nevoie în feluri diferite: iOS și Android.
E ca atunci când intri în două bucătării impecabile. În una găsești totul la îndemână, iar ce nu folosești e spălat și pus la loc fără să observi. În cealaltă poți găti în mai multe tigăi deodată, ai toate butoanele vizibile și libertatea să le combini cum vrei.
De ce iPhone 17 Pro pare să nu obosească
În universul Apple, multitaskingul nu înseamnă patru ferestre înghesuite pe ecranul telefonului. iOS a ales de ani buni o cale mai puțin spectaculoasă vizual, dar foarte eficientă. Când părăsești o aplicație, sistemul o suspendă curat, aproape ca și cum ar apăsa un buton de pauză, iar când te întorci te așteaptă exact unde ai rămas, cu datele la locul lor.
Abordarea asta se sprijină pe două lucruri: cât de rapid e creierul telefonului și cât de bine își dozează energia atunci când îl ții ocupat toată ziua.
Aici intră în scenă iPhone 17 Pro și, dacă ești curios, fratele lui mai mare. Chipul A19 Pro e genul acela de actor principal care nu ridică vocea, dar conduce scena. Nu doar că deschide aplicațiile repede. Ține sus ritmul la drum lung. Sub carcasă, o cameră de vapori îl ajută să nu se încălzească peste măsură când editezi video, tragi RAW, rulezi un joc intens sau, ca să rămânem la subiect, comuți între toate acestea fără menajamente.
Memoria de 12 GB nu e doar un număr pe hârtie. În iOS, e promisiunea că aplicațiile rămân gata de lucru chiar și după o oră de pauză, fără acele reîncărcări care te scot din film.
Asta e frumusețea iPhone‑ului când îl pui la treabă pe mai multe fronturi. Nu țipă că face multe. Doar că, atunci când revii, te întâmpină aceeași pagină, aceeași poziție de scroll, aceleași setări. Dacă obișnuiești să lucrezi cu aplicații grele și ești genul care vrea stabilitate, iPhone 17 Pro joacă într-o ligă aparte.
Nu pentru că ar avea cei mai mulți gigabytes sau cele mai multe ferestre plutitoare, ci pentru că își ține calm ritmul. E colegul de drum care nu se avântă inutil, dar nici nu rămâne fără suflu la deal.
Dar Android joacă alt meci: adevăratul ecran în ecran
Dacă visul tău de multitasking înseamnă două aplicații alăturate, un notițiar care plutește deasupra și comutări dese între documente, Android îți vorbește pe limba ta. În 2025, modele precum Samsung Galaxy S25 Ultra sau OnePlus 13 oferă un mic desktop în buzunar.
Deschizi split‑screen, redimensionezi, fixezi o fereastră în colț și îți vezi de treabă. Parcă lucrezi pe o masă mare, nu pe o tavă de avion. Iar cu 16 sau chiar mai mulți gigabytes de memorie, sistemul își permite să lase multe ferestre deschise fără emoții, cu mai puține opriri pentru curățenie.
Lucrurile astea se simt în viața de zi cu zi. Să zicem că ești în Google Docs cu un raport, ai nevoie de o cifră dintr-un Excel din cloud și, pe deasupra, vrei să rămână vizibil un timeline dintr-o aplicație de editare. Pe un S25 Ultra, reușești asta direct la nivelul ecranului. Și da, aici memoria multă chiar ajută. Nu e doar marketing; când tragi de sistem în trei direcții, e bine ca telefonul să nu fie nevoit să închidă și să redeschidă aplicații precum un chelner grăbit.
Pe scurt, iOS păstrează impecabil culisele, Android te invită în regie, cu toate butoanele la vedere. Ce alegi ține mult de rutina ta și de cum îți place să lucrezi.
Testul de o zi pe fugă
Imaginează-ți o zi obișnuită, din acelea în care te prinde prânzul cu două întâlniri pe cap și trei adrese pe hartă. Pornești cu o listă de cumpărături în Notes, ajuți un coleg pe Slack, revii la un formular în browser, pui pe pauză, răspunzi în WhatsApp, copiezi o adresă și pornești Waze. După prânz îți amintești de fotografiile de aseară pe care voiai să le editezi.
Deschizi o aplicație serioasă, faci câteva ajustări, poate și un export. Apoi iar hartă, iar muzică, iar mesaje.
Pe iPhone 17 Pro, toate revin exact unde le-ai lăsat. Editorul foto nu te întâmpină cu o bară de progres lungă cât autostrada, Slack nu se împiedică, iar browserul păstrează taburile fără să le ia la rând ca la triat bagaje. Senzația e că telefonul are răbdare cu tine. Pe Galaxy S25 Ultra sau pe un OnePlus 13 bine reglat poți face același traseu, doar că ai libertatea să ții pe ecran două aplicații în paralel, să micșorezi o fereastră video și s-o muți într-un colț. E o libertate vizibilă, care prinde bine celor ce gândesc în panouri, nu în file.
Când împingi telefoanele spre limite, diferențele ies din ascunzătoare. iPhone 17 Pro rămâne coerent și rece la cap când rulezi sarcini intense una după alta. Androidul de top strălucește când chiar ai nevoie să vezi două lumi în același timp. Două filozofii care, culmea, au ajuns la o paritate confortabilă pentru utilizator.
Cine câștigă, de fapt
Dacă mă provoci să aleg un învingător pur, aș zice așa. Pentru multitaskingul de zi cu zi, genul acela de comutare continuă fără reîncărcări și fără căderi de ritm, iPhone 17 Pro are un avantaj. Procesorul lui și felul în care iOS ține aplicațiile în așteptare creează un flux aproape hipnotic. Simți că totul e sub control și că poți pune pe pauză lumea, iar ea te așteaptă cuminte.
Dacă însă multitaskingul tău înseamnă ecran împărțit, ferestre suprapuse și microcontrol asupra fiecărei aplicații deschise simultan, un Android de vârf precum Galaxy S25 Ultra e probabil mai potrivit. Îți dă spațiu să muți piesele pe tablă exact cum vrei, să potrivești dimensiuni, să fixezi un video, să scrii pe o parte și să citești pe cealaltă.
Și știu, tentația e să judeci după RAM. E comod să crezi că mai mult înseamnă automat mai bine. În realitate e doar o felie din prăjitură. Organizarea memoriei, deciziile sistemului despre când îngheață o aplicație și cât de repede o dezgheață, răcirea internă, dar și cât de bine sunt optimizate aplicațiile pe platforma respectivă contează la fel de mult. De aceea, cei 12 GB de pe iPhone pot să bată uneori 16 GB sau chiar mai mult pe un Android dacă software‑ul nu își face treaba.
Detaliile care înclină balanța
Contează rezistența la maratoane. Un telefon care turează frumos primele 15 minute, apoi cade în frecvență și încetinește, te lasă cu impresia că multitaskingul a fost doar poezie la început. iPhone 17 Pro a învățat disciplina de a duce sesiuni lungi fără să se împiedice, ca un alergător care își dozează perfect respirația. La polul celălalt, S25 Ultra și alte Androiduri de vârf compensează prin flexibilitate și prin faptul că poți ajusta aproape fiecare gest al ferestrelor. Dacă îți place să-ți construiești singur instrumentele, e o plăcere.
Să nu uităm de ecosistem. Dacă lucrezi deja în lumea Apple, cu un Mac sau un iPad, trecerea dintr-o aplicație în alta, Handoff, notițele care apar instant pe laptop, copy‑paste-ul universal, toate îți dau senzația că multitaskingul continuă dincolo de telefon.
În universul Android, conectarea cu un PC modern, ecrane externe și moduri de tip desktop îți aduc alte atuuri. Nu e doar ce se întâmplă pe ecranul de 6 sau 7 inci, ci felul în care se leagă cu restul vieții tale digitale.
Dacă vrei un răspuns rotund, pe care să-l pui în buzunar și să mergi mai departe, aș spune așa. Pentru majoritatea oamenilor care vor să sară între aplicații fără să piardă ritmul, multitaskingul cel mai lipsit de griji în 2025 îl primești pe iPhone 17 Pro.
Dacă ești tipul care lucrează cu ferestre, nu cu file, și ai nevoie de două sau trei unelte deschise în același timp pe ecran, un Android de vârf, cu preferință pentru Galaxy S25 Ultra, e mai potrivit. Restul sunt nuanțe, iar nuanțele țin de stilul tău de lucru.
Dacă te interesează și partea pragmatică, există o cale să obții performanță de top fără să cumperi neapărat cel mai nou model. Piața de recondiționate e mai curată ca niciodată, iar diferențele față de nou sunt uneori doar pe hârtie.
Merită să arunci o privire la un pret iPhone 17 pro second hand, iar banii economisiți îi poți pune într-o pereche de căști bune sau într-un abonament cloud care chiar îți ușurează munca.
Alegerea celui mai bun telefon pentru multitasking e o discuție despre tine. Despre cum gândești, cum lucrezi, cât de des te întorci în aceeași aplicație și cât de mult îți place să aranjezi ferestrele ca pe niște cărți pe masă. Nu există un singur campion, ci două stiluri mari de a ține pasul cu ritmul tău. Alege-l pe cel care te respectă. Restul vin firesc.
