Bonul de la supermarket pare, uneori, mai convingător decât orice comunicat economic. Îl iei din buzunar, te uiți la câteva produse pe care le cumperi aproape din reflex și observi că suma de la final s-a schimbat, deși în coș nu ai pus nimic spectaculos. O pâine, cafea, detergent, câteva legume, poate niște carne.
Așa ajunge inflația în viața de zi cu zi. Nu prin grafice, ci prin gestul ușor iritat cu care verificăm dacă nu cumva casierul a scanat ceva de două ori.
Când la televizor se anunță că rata inflației a coborât, reacția firească este de ușurare. Numărul pare să spună că prețurile încep să se întoarcă la normal. Numai că, în economie, o inflație mai mică nu înseamnă neapărat prețuri mai mici, iar o scădere a ratei generale nu spune întotdeauna că presiunile din economie au dispărut.
Aici intră în scenă inflația de bază.
Este un indicator mai puțin cunoscut publicului larg, dar urmărit cu multă atenție de economiști și de băncile centrale. Nu pentru că ar descrie mai bine cât plătim la magazin, ci fiindcă poate spune ceva mai important pentru deciziile de politică monetară: cât de persistentă este scumpirea și cât de greu va fi de readus sub control.
Ce este, de fapt, inflația de bază?
Inflația de bază încearcă să surprindă tendința mai stabilă a creșterii prețurilor. Pentru asta, din indicele general sunt eliminate sau tratate separat anumite categorii de produse ale căror prețuri se pot mișca foarte puternic într-un timp scurt.
Cel mai cunoscut exemplu este calculul inflației fără energie și alimente. Prețurile petrolului, gazelor, electricității sau alimentelor proaspete pot fi influențate de vreme, recolte, tensiuni geopolitice, transport, producție și multe alte lucruri care se schimbă rapid.
Aceste variații sunt cât se poate de reale pentru consumator. Dacă benzina se scumpește, plătim mai mult la pompă. Dacă roșiile ajung la un preț neașteptat de mare după o recoltă slabă, diferența se vede imediat în portofel.
Totuși, economistul care încearcă să afle în ce direcție merge inflația peste șase luni sau un an are nevoie de mai mult decât fotografia momentului. Vrea să știe dacă prețurile cresc fiindcă petrolul a avut o lună proastă sau dacă scumpirile s-au răspândit deja în servicii, salarii, chirii, transport, restaurante și alte zone ale economiei.
Inflația de bază încearcă să se apropie de această a doua întrebare.
Rata generală și inflația de bază nu spun același lucru
Rata generală a inflației măsoară evoluția unui coș larg de bunuri și servicii cumpărate de gospodării. Alimentele, energia, hainele, transportul, serviciile, produsele de igienă și multe alte categorii intră în această imagine.
Dacă prețul energiei crește brusc, rata generală poate urca destul de mult chiar dacă restul economiei rămâne relativ calm. Dacă energia se ieftinește câteva luni mai târziu, rata generală poate coborî rapid, deși prețurile serviciilor continuă să avanseze.
Aici apare diferența esențială. Rata generală spune cât de repede se mișcă prețurile în ansamblu, în timp ce inflația de bază încearcă să afle cât de mult din această mișcare pare să aibă rădăcini mai adânci.
Cele două cifre trebuie privite împreună. Una fără cealaltă poate lăsa o impresie incompletă.
Am văzut de multe ori această confuzie în conversațiile obișnuite despre economie. Cineva spune că inflația a scăzut, altcineva răspunde că nu vede nicio ieftinire în magazine, iar discuția se încinge repede.
De fapt, amândoi pot avea dreptate.
Inflația mai mică nu înseamnă neapărat prețuri mai mici
Dacă inflația anuală scade de la 10% la 5%, prețurile pot continua să crească. Cresc doar mai încet decât înainte.
Este o diferență simplă, dar importantă. Dacă un produs costa 100 de lei și s-a scumpit la 110 lei, iar ulterior ritmul inflației scade, nu înseamnă că produsul revine automat la 100 de lei.
Poate ajunge la 114 sau 115 lei într-un ritm mai lent.
Pentru consumator, senzația rămâne neplăcută. Nivelul prețurilor este în continuare ridicat, chiar dacă viteza cu care cresc s-a redus.
Economiștii fac însă distincția între nivel și ritm. Pentru politica monetară, ritmul contează enorm, fiindcă arată dacă procesul de scumpire accelerează sau începe să se domolească.
De ce sunt eliminate tocmai energia și unele alimente?
Energia este una dintre cele mai volatile componente ale indicilor de preț. Cotațiile petrolului și gazelor se pot modifica rapid în urma unor decizii geopolitice, schimbări de producție, conflicte, probleme de transport sau variații ale cererii mondiale.
Banca centrală nu poate produce petrol și nici nu poate trimite ploaie într-o regiune afectată de secetă. Dobânda de politică monetară nu rezolvă o recoltă slabă și nu repară o conductă.
De aici nevoia de a separa asemenea șocuri de ceea ce se petrece în restul economiei.
Alimentele pot fi la fel de greu de citit. Un an agricol bun poate coborî prețurile unor produse, iar unul slab le poate ridica brusc.
Dacă economia ar fi analizată numai prin aceste variații, politica monetară ar risca să reacționeze exagerat la mișcări trecătoare.
Asta nu înseamnă că energia și alimentele sunt neimportante. Pentru familii, ele sunt printre cele mai concrete cheltuieli.
Înseamnă doar că, atunci când vrei să afli dacă inflația este persistentă, trebuie să privești și sub aceste mișcări bruște.
Ce încearcă economiștii să vadă sub suprafață
Să presupunem că energia se scumpește puternic într-un singur an. Facturile cresc, transportul devine mai scump, iar rata generală a inflației sare rapid.
Dacă în anul următor energia se stabilizează, rata generală poate coborî destul de repede. La prima vedere, problema pare aproape rezolvată.
Dar între timp se poate fi întâmplat altceva.
Restaurantele și-au majorat prețurile. Firmele au crescut salariile. Furnizorii au refăcut contracte la costuri mai mari. Chiriile au fost ajustate.
Prețurile serviciilor continuă să urce chiar dacă șocul energetic s-a liniștit.
Din acel moment, inflația nu mai este doar o poveste despre petrol sau gaz. A devenit o poveste despre economie în ansamblu.
Inflația de bază este urmărită tocmai pentru a vedea această trecere.
De ce persistența contează atât de mult
O scumpire temporară este neplăcută, dar poate dispărea fără intervenții puternice. O scumpire persistentă este mai greu de îndepărtat pentru că începe să intre în comportamentul oamenilor și al firmelor.
Când prețurile cresc o perioadă lungă, angajații cer salarii mai mari pentru a recupera din puterea de cumpărare pierdută. Firmele, la rândul lor, încearcă să își protejeze marjele.
Unele transferă costurile salariale în prețurile produselor și serviciilor. Apoi angajații observă că prețurile au crescut din nou și cer alte ajustări.
Procesul nu este automat și nici inevitabil, dar riscul apare.
Economiștii vorbesc adesea despre efecte de runda a doua. Expresia pare rece, însă mecanismul este foarte omenesc: fiecare încearcă să nu rămână în urmă.
Cafeneaua de la colț explică bine mecanismul
Proprietarul unei cafenele plătește mai mult pentru energie, lapte, cafea și transport. Ridică prețul unui cappuccino cu un leu.
Angajatul lui vede și el că mâncarea, chiria și transportul s-au scumpit. Cere o majorare de salariu.
Patronul acceptă, fiindcă are nevoie de om și nu vrea să îl piardă. După câteva luni, costul salarial este mai mare, iar prețul cafelei mai urcă puțin.
Nimeni din poveste nu face ceva absurd. Fiecare își apără venitul.
La nivelul întregii economii, însă, mii de asemenea decizii pot menține inflația ridicată și după ce șocul inițial s-a retras.
Asta îi preocupă pe economiști mult mai mult decât o scumpire izolată.
De ce serviciile sunt urmărite cu atenție
Prețurile serviciilor se mișcă diferit de prețul benzinei. Un litru de carburant poate deveni mai ieftin într-o săptămână.
Tariful unui contabil, al unui dentist, al unui instalator sau al unui restaurant nu se modifică la fel de repede.
Serviciile au deseori o componentă salarială mare. Odată ce salariile au fost majorate, ele nu se reduc automat după o scădere temporară a costurilor energiei.
De aceea, inflația din servicii poate fi mai persistentă.
Când serviciile continuă să se scumpească repede, chiar după ce energia și alimentele volatile s-au liniștit, băncile centrale devin mai prudente.
Acolo poate fi un semn că inflația s-a așezat mai confortabil în economie decât și-ar dori cineva.
Ce este CORE2 ajustat și de ce apare în România
În România, discuțiile despre inflația de bază includ frecvent indicatorul CORE2 ajustat, folosit de Banca Națională a României.
El încearcă să izoleze partea mai persistentă a inflației prin eliminarea unor categorii asupra cărora politica monetară are o influență redusă sau care pot avea variații puternice.
În calcul sunt tratate separat prețurile administrate și anumite componente volatile. Sunt eliminate și unele categorii precum produsele din tutun și băuturile alcoolice.
Pentru cine nu lucrează în economie, denumirea poate suna mai complicat decât este cazul. În fond, întrebarea rămâne aceeași: cât din creșterea prețurilor vine din zone pe care dobânzile le pot influența și cât vine din factori exteriori sau administrativi?
CORE2 ajustat nu spune cât de greu este traiul unei familii. Nu acesta este rolul lui.
El oferă mai degrabă un indiciu despre presiunile interne care pot continua să împingă prețurile în sus.
De ce băncile centrale nu reacționează la fiecare scumpire
Dobânda de politică monetară este un instrument puternic, dar destul de grosier. Ea influențează creditul, economisirea, investițiile, consumul și, în cele din urmă, cererea din economie.
Efectele apar cu întârziere. O decizie de astăzi poate continua să se transmită prin economie multe luni.
Dacă o bancă centrală ar încerca să răspundă agresiv la orice scumpire temporară a petrolului sau alimentelor, ar putea frâna economia fără să rezolve cauza reală.
O dobândă mai mare nu face grâul să crească mai repede. Nu scade temperatura dintr-o vară secetoasă.
Poate însă reduce cererea, încetini creditarea și tempera ritmul în care firmele pot transfera costurile către clienți.
De aceea, pentru deciziile monetare contează natura inflației, nu doar mărimea ei.
Un exemplu în care rata generală poate păcăli
Să presupunem că inflația generală este 9%. Energia s-a scumpit foarte mult, iar câteva alimente au avut creșteri neobișnuit de mari.
Inflația de bază este însă 5%.
Pentru consumator, cifra de 9% este reală. Facturile și cumpărăturile nu devin mai ieftine doar pentru că economistul privește alt indicator.
Pentru banca centrală, însă, diferența dintre 9% și 5% contează. Ea sugerează că o parte importantă din inflație vine din sectoare volatile.
Un an mai târziu, energia se stabilizează și rata generală coboară la 5%. Pare o îmbunătățire serioasă.
Dacă inflația de bază rămâne în jur de 5,5%, povestea devine mai puțin confortabilă.
Energia nu mai împinge indicele, dar serviciile, salariile și alte prețuri continuă să crească. Inflația a pierdut din spectaculozitate, însă a câștigat în persistență.
Pentru un economist, această a doua situație poate fi mai greu de gestionat decât prima.
De ce inflația generală poate scădea foarte repede
Rata anuală a inflației compară prețurile curente cu cele din aceeași perioadă a anului anterior. Aici apare ceea ce economiștii numesc efect de bază.
Să spunem că energia s-a scumpit enorm în martie anul trecut. Anul acesta prețul nu mai crește.
Comparată cu nivelul ridicat de anul trecut, variația anuală pare mult mai mică. Inflația generală coboară, chiar dacă factura nu s-a întors la valoarea de dinaintea scumpirii.
Asta poate crea o senzație ciudată.
Statistica spune că inflația scade, iar omul din magazin simte că prețurile sunt încă mari. Nu se contrazic.
Unul vorbește despre viteza de creștere. Celălalt vorbește despre nivelul la care au ajuns prețurile.
Ce se întâmplă dacă inflația de bază rămâne ridicată
Când rata generală scade, dar inflația de bază rămâne mare, economiștii devin prudenți.
Este posibil ca energia și alimentele să fi tras indicele general în jos, în timp ce restul economiei continuă să se scumpească într-un ritm incomod.
Serviciile pot rămâne scumpe. Salariile pot continua să crească rapid.
Firmele pot simți că au în continuare spațiu să majoreze prețurile.
În asemenea situații, banca centrală poate decide să păstreze dobânzile ridicate mai mult decât ar sugera simpla evoluție a ratei generale.
Nu pentru că ignoră scăderea inflației. Pur și simplu încearcă să afle dacă scăderea este suficient de solidă.
Se poate întâmpla și invers
Da. Inflația de bază poate coborî în timp ce rata generală urcă.
Un nou șoc energetic sau o scumpire bruscă a unor alimente poate ridica indicele general chiar dacă presiunile din restul economiei se temperează.
În acest caz, economiștii încearcă să vadă dacă șocul rămâne izolat.
Dacă energia scumpă intră în transport, producție și salarii, problema se poate răspândi. Dacă impactul rămâne limitat și temporar, efectul asupra inflației de bază poate fi mai redus.
Această distincție explică de ce băncile centrale evită, de regulă, reacțiile pripite la o singură lună de date.
Economia are destule surprize fără să mai adăugăm și panică statistică.
Inflația de bază nu este întotdeauna mai mică
Una dintre ideile greșite pe care le aud frecvent este că inflația de bază trebuie să fie mai mică decât rata generală.
Nu trebuie.
Dacă energia se ieftinește, iar prețurile alimentelor cresc lent, aceste categorii pot trage rata generală în jos. În același timp, serviciile, chiriile și alte componente pot continua să se scumpească.
Atunci inflația de bază poate ajunge peste rata generală.
Nu este o eroare de calcul. Este un semnal că sursa inflației s-a schimbat.
Uneori problema trece de la energie spre salarii și servicii. Tocmai această schimbare este importantă pentru politica monetară.
De ce anticipațiile oamenilor contează
Inflația are și o componentă psihologică, deși cuvântul poate suna prea vag pentru un fenomen atât de concret.
Dacă oamenii se așteaptă ca prețurile să crească mult timp, încep să ia decizii în funcție de această așteptare.
Un angajat cere o creștere salarială mai mare. Un comerciant își ajustează prețurile din timp.
Un furnizor negociază contracte presupunând că toate costurile vor continua să urce.
Aceste decizii pot contribui la persistența inflației.
Băncile centrale urmăresc de aceea anticipațiile populației, ale companiilor și ale piețelor. Dacă oamenii cred că inflația va rămâne ridicată mult timp, readucerea ei la un nivel scăzut devine mai dificilă.
Inflația de bază poate oferi indicii despre această schimbare de comportament.
Când scumpirile se răspândesc într-un număr mare de bunuri și servicii, explicația nu mai poate fi pusă simplu pe seama unei facturi la gaz.
De ce economiștii privesc mai atent inflația de bază
Răspunsul cel mai simplu este că politica monetară lucrează cu viitorul.
Dobânda decisă astăzi nu își produce efectele complete mâine dimineață. Ea influențează treptat creditele, economisirea, investițiile și consumul.
Banca centrală încearcă deci să estimeze cum va arăta inflația peste mai multe trimestre.
Rata generală îi spune foarte bine ce s-a întâmplat cu prețurile. Inflația de bază poate oferi un indiciu mai util despre partea din scumpire care riscă să rămână.
De aceea este urmărită atent.
Nu este mai adevărată decât rata generală și nici mai importantă în orice context. Este pur și simplu mai potrivită pentru anumite întrebări.
Inflația de bază nu arată cât de greu trăiește o familie
Aici merită făcută o distincție foarte clară.
Dacă alimentele și energia se scumpesc mult, o familie cu venit mic poate fi lovită puternic chiar dacă inflația de bază este moderată.
Niciun indicator economic nu ar trebui folosit pentru a minimaliza această experiență.
Inflația generală este mult mai apropiată de ceea ce se întâmplă cu bugetul unei gospodării. Ea include alimentele, energia și celelalte categorii pe care oamenii chiar le plătesc.
Inflația de bază răspunde unei alte nevoi.
Ajută banca centrală să vadă dacă presiunile asupra prețurilor sunt temporare sau au intrat în mecanismul intern al economiei.
Cele două perspective sunt valabile în același timp.
De ce nu ar trebui să alegem o singură cifră
Economia nu încape într-un număr.
Un economist serios nu privește doar rata generală și nici doar inflația de bază. Se uită la salarii, servicii, energie, creditare, consum, investiții și anticipații.
Privește și cât de răspândite sunt scumpirile.
Dacă două sau trei categorii trag tot indicele în sus, situația este diferită de una în care aproape toate prețurile cresc într-un ritm ridicat.
Contează și direcția.
O inflație de bază ridicată, dar în scădere constantă, transmite alt mesaj decât aceeași valoare după câteva luni de accelerare.
Cifrele economice nu sunt foarte generoase cu cei care caută răspunsuri simple.
Cum citesc eu o știre despre inflație
Când apare o nouă rată a inflației, primul lucru la care mă uit este direcția. A crescut sau a scăzut față de lunile anterioare?
După aceea încerc să văd de unde vine mișcarea.
Dacă energia s-a ieftinit puternic, dar serviciile continuă să se scumpească, nu mă grăbesc să spun că problema s-a terminat.
Mă uit apoi la inflația de bază.
Dacă aceasta coboară și ea, iar scăderea se menține mai multe luni, tabloul începe să arate mai bine. Dacă rămâne ridicată, prudența este mai sănătoasă.
Pentru cine încearcă să înțeleagă legătura dintre prețuri, puterea de cumpărare și funcționarea economiei, merită urmărit și felul în care tratează AfacereaZilei.ro subiectul inflației, fiindcă discuția devine mai clară atunci când indicatorii sunt legați de efectele pe care oamenii și companiile le simt direct.
Apoi mă uit la salarii și la servicii.
Dacă salariile cresc într-un ritm foarte ridicat, iar firmele continuă să transfere costurile în prețuri, presiunile pot rămâne.
Nu este o metodă sofisticată. Este doar o încercare de a nu lua un singur procent drept întreaga poveste.
Ce legătură are inflația de bază cu dobânzile
Legătura este importantă, dar nu automată.
O inflație de bază persistent ridicată poate determina banca centrală să păstreze dobânzile la un nivel restrictiv mai mult timp.
Ideea este simplă. Dacă prețurile cresc pe scară largă și presiunile interne sunt încă puternice, reducerea prea rapidă a dobânzilor poate reaprinde cererea.
În sens invers, o scădere clară și constantă a inflației de bază poate oferi mai multă încredere că procesul de dezinflație este sănătos.
Totuși, nicio bancă centrală nu decide dobânda privind un singur indicator.
Contează activitatea economică, creditarea, piața muncii, salariile, cursul de schimb și anticipațiile.
Inflația de bază este o piesă importantă. Nu este tot puzzle-ul.
Cât de bun este acest indicator?
Inflația de bază este utilă tocmai pentru că elimină o parte din zgomot. Dar filtrul nu este perfect.
Un șoc energetic considerat temporar poate dura mult. Prețurile energiei pot ajunge să influențeze transportul, producția și serviciile.
În acel moment, efectele ajung indirect chiar în categoriile păstrate în inflația de bază.
Mai este și problema consumului real.
O familie care cheltuie o parte mare din venit pe mâncare și energie poate simți o inflație mult mai dură decât sugerează un indicator care exclude aceste categorii.
De aceea, inflația de bază trebuie privită ca instrument de analiză, nu ca verdict asupra costului vieții.
De ce nu scoatem din calcul tot ce este volatil
Ar fi tentant. Dacă anumite prețuri sar în sus și în jos, am putea să le eliminăm și să păstrăm doar ce se mișcă liniștit.
Numai că am ajunge repede la un indicator foarte curat și foarte puțin folositor.
Volatilitatea transmite și informație.
Uneori, o creștere bruscă a energiei este începutul unui șoc mai amplu. Alteori, o scumpire aparent temporară intră în costurile firmelor și rămâne acolo.
Economiștii încearcă tocmai să distingă între aceste situații.
De aceea folosesc mai multe măsuri de inflație subiacentă, nu o singură formulă.
Ce ar trebui să reținem din toată povestea
Inflația generală ne spune cât de repede se modifică prețurile din coșul de consum.
Inflația de bază încearcă să vadă cât de persistentă este această mișcare după ce influența unor componente volatile este redusă.
Pentru un consumator, rata generală este foarte importantă fiindcă seamănă mai mult cu realitatea din portofel.
Pentru o bancă centrală, inflația de bază poate fi mai utilă atunci când trebuie estimată evoluția prețurilor peste mai multe luni.
Una descrie prezentul într-un sens mai larg. Cealaltă caută urmele pe care prezentul le-ar putea lăsa în viitor.
Când inflația generală scade și cea de bază o urmează, vestea este mai convingătoare.
Când prima coboară, iar a doua rămâne încăpățânat de sus, economiștii tind să aștepte înainte să declare victoria.
Mi se pare, până la urmă, cea mai bună imagine pentru diferența dintre ele. Pe bonul de cumpărături vedem ce ni s-a întâmplat astăzi, iar în inflația de bază economiștii caută ceea ce s-ar putea afla încă pe bonul de mâine.
Întrebări frecvente despre inflația de bază
Ce este inflația de bază, explicată foarte simplu?
Inflația de bază este un indicator care încearcă să arate cât de persistentă este creșterea prețurilor. Pentru a obține o imagine mai stabilă, sunt eliminate sau tratate separat anumite categorii de prețuri care pot varia puternic de la o perioadă la alta.
În multe analize sunt excluse energia și unele alimente, deoarece prețurile lor pot fi influențate puternic de factori temporari.
Care este diferența dintre inflația de bază și rata generală a inflației?
Rata generală include întregul coș de bunuri și servicii urmărit în indicele prețurilor de consum. Inflația de bază încearcă să reducă influența componentelor foarte volatile.
Rata generală este mai apropiată de ceea ce simte consumatorul în cheltuielile zilnice. Inflația de bază este folosită mai ales pentru a evalua tendințele persistente din economie.
De ce economiștii urmăresc atât de atent inflația de bază?
Economiștii încearcă să afle dacă scumpirile sunt temporare sau dacă s-au răspândit în economie.
Dacă inflația de bază rămâne ridicată, poate însemna că presiunile asupra prețurilor vin din salarii, servicii, cerere și alte componente care se modifică mai lent. Acest lucru poate influența deciziile privind dobânzile.
Inflația de bază este întotdeauna mai mică decât rata generală?
Nu.
Dacă energia și alimentele se ieftinesc sau cresc lent, rata generală poate coborî sub inflația de bază. În același timp, serviciile și alte categorii incluse în inflația de bază pot continua să se scumpească repede.
Dacă inflația scade, înseamnă că prețurile scad?
De cele mai multe ori, nu.
O inflație mai mică înseamnă că prețurile cresc într-un ritm mai lent. Pentru ca nivelul general al prețurilor să scadă ar fi nevoie de deflație, adică de o reducere efectivă a prețurilor la nivel agregat.
De aceea oamenii pot auzi că inflația a scăzut și, în același timp, să observe că produsele din magazine rămân scumpe.
Ce este CORE2 ajustat?
CORE2 ajustat este un indicator al inflației de bază urmărit în România de Banca Națională a României.
El încearcă să elimine din indice anumite categorii cu prețuri volatile sau asupra cărora politica monetară are o influență redusă. Scopul este să ofere o imagine mai clară asupra presiunilor persistente din economie.
De ce contează inflația de bază pentru dobânzi?
Băncile centrale folosesc dobânda pentru a influența creditul, consumul și cererea.
Dacă inflația de bază rămâne ridicată, banca centrală poate considera că presiunile interne nu s-au stins și poate menține dobânzile ridicate mai mult timp. Dacă inflația de bază scade constant, spațiul pentru o politică monetară mai relaxată poate crește.
Poate inflația de bază să fie ridicată chiar dacă energia se ieftinește?
Da.
Serviciile, salariile, chiriile și alte componente pot continua să se scumpească și după ce energia începe să se ieftinească. În acest caz, rata generală poate coborî mai repede decât inflația de bază.
Tocmai această diferență îi ajută pe economiști să înțeleagă dacă inflația a devenit persistentă.
